Exact acest lucru s-a și întâmplat, cu toată amărăciunea pierderii unei finale de cupă europeană la noi acasă. Locul 2 în Liga Zimbrilor, locul 2 în EHF European Cup și locul 4 în Cupa României, este exact tortul despre care vorbeau. Iar cireașa de pe tort ar fi fost câștigarea finalei. O sală arhiplină, cum de multă vreme nu am văzut, suporteri pătimași și de o parte și de alta (au fost vreo 50 suporteri norvegieni la meci), o atmosferă excepțională și două echipe în căutarea gloriei.
Băimărenii mult mai crispați decât adversarii .lor de sâmbătă, semn că și la capitolul “eu sunt șef pe teren” mai avem ceva de lucrat. Multe ratări au fost în prinma parte, iar primul gol a venit abia în minutul 5, de la oaspeți. Apoi, în următoarele cinci minute am marcat noi de trei ori și era 3-1 (10). Un scor care aducea zâmbete și speranță. Din păcate, în următoarele șapte minute nu marcăm niciun gol, dar o fac nordicii de patru ori: 3-5 (17). Cu toate că Terekhov a scos tot ce s-a putut și parcă puțin mai mult. Naerbo ajunge chiar la 7-11 (27) și ne temen. Încercăm să strângem scorul până la pauză, venim la 10-12, însă luăm gol pe un atac extrem de rapid pornit de la centru, în ultima secundă: 10-13.
Era tot mai evident că liniștea “norvegiană” era mai aproape de adevăr decât agitația noastră. Asta pentru că aveam nevoie de opt goluri și de un joc perfect pe ambele faze. Minaur s-a străduit să se apropie de advesară și chiar reușește să egaleze la 23 în minutul 49. Luăm gol, apoi arbitrii sancționează un fault la jocul cu pivotul și își iau portția de fluierături. Sincer, n-am mizat pe acel 5% acorda de obicei gazdelor și nici nu ne-am dorit un 5% văzut pentru oaspeți. Până la urmă, norvegienii s-au adaptat mai repede și mai bine manierei de arbitraj a slovacilor. De la 23-25 nu mai ai ce face. E bun și locul 2, iar faptul că peste 1.500 de oameni au stat în sală și au aplaudat în picioare echipa noastră, spune totul despre dragostea oamenilor față de echipa lor favorită. Felicitări Minaur! Felicitări Naerbo! Felicitări suporterilor!
CS Minaur Baia Mare – Naerbo Idrettslag: 26-27 (10-13)
- Sala Polivalentă “Lascăr Pană” din Baia Mare; cca 2.200 spectatori
- Arbitri: Andrej Budzak – Michal Zahradnik (Slovacia). Delegați EHF: Janko Pozeznik (Slovenia) și Bozidar Djurkovic (Serbia)
- Aruncări de la 7m: 5-3 (transformate: 3-2; au ratat: Csepreghi, Vujovic / Lode). Minute de eliminare: 14-14 (în min. 50, Hamre a fost descalificat după trei eliminări)
- CS Minaur: Anto Terekhov (12 intervenții, a apărat și unh 7m), Barna Buzogany (3 intervenții) – Stefan Vujic 6 (3 din 7m), Anderson Mollino da Silva 4, Andrei Buzle 4, Stevan Vujovic 4, Călin Căbuț 3, Tudor Buguleț 2, Milan Kotrc 1, Gabriel Massuca Teca 1, Tomas Cip 1, Robert Nagy, Ștefan Huta, Mihai Bușecan, Alexandru Csepreghi, Ștefan Huta. Oficiali: Alexandru Sabou, Adi Popovici, Raul Nistor
- Naerbo: Halvor Elias Naerland (o intervenție), Oien Vegard Bakken (5 intervenții, a apărat și un 7m) – 8. Andreas Horst Haugseng 6, Tord Haugsang 6 (2 din 7m), John Tune 4, Theodor Svensgard 4, Lars Sigve Hamre 3, Ole Naerland 2, Rassin Haugseng 1, Tord Aksnes Lode 1, Atle Gudmestadm Torger Edland, Gustav Halvorsen, Lars Eirik Larsen, Lasse Hamann Boeriths, Preben Leander Nord-Varhaug. Oficialii echipei: Heine Ernst Jensen, Rune Haugseng, Endre Hatlen, Harald Moi.
Alexandru Sabou (antrenor Minaur)
- “Sincer, sunt foarte mândru de băieții mei, pentru că am avut un an fantastic, chiar dacă am pierdut finala. Să nu uităm că am ajuns într-o finală după 34 de ani. Că n-am reușit să o câștigăm, asta este. Obiectivul nostru de la începutul campionatului a fost atins. Când a început campionatul au fost oameni puțini la sală, așa că am avut nevoie să practicăm un handbal bun, de califitate, în viteză, să ne dea încredere nouă și apoi lor. Sunt foarte mândru de ce am realizat anul acesta.
- Atmosfera a fost ceva extraordinar. S-a văzut însă prospețimea lor, cu un program mai lejer ca și al nostru. E greu să joci 7 meciuri în 16 zile, și ce meciuri… Plus deplasări. Nu-i o scuză, trebuie să lupți, însă din păcate atât s-a putut astăzi.
- Am avut o poartă extraordinară, Anton și Barny au fost incredibili, însă n-am reușit pe faza a doua, pe pozițional am găsit greu soluții. Una peste alta a fost un an bun. Poate dacă aveam un lot de 25, să ne permitem luxul lui Dinamo. Nu suntem încă la nivelul ăla și totuși am ajuns destul de sus.
- Până la sezonul următor am nevoie, obligatoriu, de trei zile să-mi închid telefonul, pentru că a fost un an greu. Eu ca antrenor sunt la început de drum și nu am experiența necesară. Poate dacă aveam câțiva ani în spate de antrenorat gestionam altfel finala de astăzi. Îmi asum ce s-a întâmplat, dar în același timp sunt și mândru de ce am realizat în acest sezon.”