Abia ce s-a terminat meciul dintre Minaur și Larvik, iar delegația norvegiană a țâșnit la cabine. Am vrut neapărat și un punct de vedere de la ei, am ajuns și la vestiar, dar m-a oprit Lene Rantala, fostul mare portar danez. Nu voiam să intru în vestiar, normal, ba chiar am avut noroc, pentru că a ieșit Amanda Kurtovic, care a acceptat să-mi răspundă la câteva întrebări. Norvegiancă, născută în Suedia, din tată croat și mamă suedeză.
Am vorbit și cu Amelia Lundback, vare a avut vizitatori apropiați chiar din țara sa (aveau tricouri cu Minaur și numele ei pe spate – erau părinții), cătrănită că s-a pierdut meciul, mai ales că a încercat să dea totul, deși este incomplet refăcută. Ne-a bucurat s-o vedem pe foaie și pe Fie Woller, dar ea a fost doar la 7m, deoarece încă nu poate intra.
Amanda Kurtovic (jucâtoare Larvik)
- Joc bun, primele puncte pentru Larvik, un succes meritat.
- Da, mulțumim (în română, n.a.)…
- Continuăm în română?
- Nu, nu. A fost un joc nebun, noi am făcut primele puncte. Ne-am descurcat un pic mai bine în apărare decât adversarele. N-a fost un joc perfect, însă am făcut primele noastre puncte în grupă și sunt foarte mândră.
- Clasamentul grupei este puțin mincinos, deoarece Larvik nu este o echipă de zero puncte. Ați fost foarte aproape să învingeți pe Moson.
- Da, așa e. N-am avut șansă în anumite jocuri, a fost însă mai bine de această dată, ne-a ieșit în fața unei echipe care joacă un handbal foarte bun.
- Te mai gândești acum la naționala Norvegiei?
- Nu mă mai gândesc. E o altă situație acum, am un copil mic de doi ani și prefer să mă concentrez pe creșterea și educația lui. Am avut o carieră internațională foarte frumoasă (campioană olimpică, dublă campioană mondială, campioană europeană – n.a.).
- Larvik are o echipă destul de tânără, în marea majoritate cu jucătoare din Norvegia. Este un start pentru echipa ta să redevină ceea ce a fost cu puțini ani în urmă? E nevoie de mulți bani?
- Este un început. Pentru orice e nevoie de bani dacă vrei să ajungi la un anumit nivel. Noi avem destul de multe jucătoare tinere, iar participarea în această competiție este o bună experiență pentru noi. Totul însă trebuie făcut pas cu pas.
Amelia Julia Lundback (jucătoare Minaur)
- N-a fost un meci prea fericit pentru noi, dar șansele de calificare rămân intacte.
- Nu am făcut un meci prea bun, am ratat foarte mult din situații clare.
- Au fost multe ratări de unu contra unu, plus destule goluri pe care le-am luat pe repuneri rapide.
- Da, încă de la început. Cred că am avut probleme în defensivă, n-am făcut cea mai bună apărare pe centru astăzi. Apoi au fost multe aruncări afară sau în portar, care ne-au făcut să ne simțim nesigure.
- Avem șanse în continuare. Depinde însă mult de rezultatul meciului de mâine dintre Thuringer și Moson.
- Sunt supărată.
- Te bucuri că ai revenit în echipă. Mi-ai părut puțin obosită…
- Da, dacă nu joci mai multă vreme, aproape o lună, se simte. Noi, echipa, am fost obosite și pentru că au fost multe meciuri în această perioadă scurtă de timp. N-a fost ziua noastră astăzi.
Joao Florencio (antrenor Minaur)
- Am pierdut meciu, dar șanse de calificare sunt…
- Vom lupta până la capăt. Este important ce se va întâmpla la meciul de mâine. Dacă Thuringer pierde noi vom fi în sferturi. Dacă nu, va trebui să batem în Ungaria. Astăzi, echipa mea a fost foarte nervoasă. Felicit echipa din Norvegia și pot spune că deși au doar două puncte, clasamentul nu reflectă adevărul. Larvik a făcut meciuri bune cu toate echipele și a ratat puncte la limită. Până la urmă este o cupă europeană cu echipe bune, de nivel bun.
- Am ratat mult…
- Așa este. Am ratat. Asta s-a întâmplat. Jucâm însă în European League, asta e.
- Crezi că a contat și oboseala?
- Da, cred și asta, pentru că am jucat foarte multe meciuri în ultima perioadă. Au fost și meciuri foarte tari, la care mai adăugăm și deplasările. A fost o perioadă dificilă, cu 9 jocuri într-o lună, am avut și probleme medicale. Ne odihnim puțin și mergem mai departe.
Mircea GRUMAZ