MINAUR – După 34 de ani din nou într-o finală de cupă europeană

1985 și 1988, Minaur se bătea cu forțele Uniunii Sovietice și se impunea de două ori. În 1985, trupa pregătită de Lascăr Pană a câștigat Cupa IHF într-o dublă cu Zaporoje, iar trei ani mai târziu Cupa EHF, într-o dublă cu Granitas Kaunas. Iată că după 34 de ani, Minaur va juca din nou o finală de cupă europeană. Cu cine vom afla abia mâine, după disputarea manșei retur dintre echipele norvegiene Drammen HK și Naerbo IL (în tur a fost 30-27 pentru Drammen). Cele două jocuri ale finalei se vor disputa în 22 și 29 mai.

Minaur a plecat pe drumul Goteborgului cu 34-28 în straiță și cu mari speranțe de a obține calificarea în finală. Apoi, 45 de km mai încolo a dat de Alingsas, o localitate cochetă, cu aproape 25.000 de locuitori și cu o sală frumoasă de 2.600 de locuri, numită Estrad Alingsas. Suedezii, care au numărătoarea în turnicheții de la intrare, spun că 919 cetățeni au dat suta de coroane daneze pentru a intra la meci, adică undeva pe la 47,5 lei. }ara unde s-a inventat centura de siguranță, grație automobilului Volvo, este și una dintre cele unde handbalul este foarte bine privit.

Minaur a intrat în sală cu gândul de a obține calificarea în finală, știind deja ce hram poartă jucătorii gazdelor, și a terminat cu niscaiva prunci în teren, viitorul echipei. Doar finalul de joc a pus probleme echipei noastre, însă gazdele nu au avut niciodată m ai mult de patru goluri diferență, fie că au jucat om la om, fie că au ales 7-6 în atac, apărare om la om sau “jandarmi” pentru Căbuț sau Vujovic, nimic nu le-a ieșit așa cum trebuie, în schimb le-a ieșit celor de la Minaur. Finalul, cu aplauze în picioare pentru munca ambelor echipe, a mai adus și două distincții personale, pentru cei considerați cei mai buni la echipa lor: Anton Terekhov și Daniel Blomgren.

Toată lumea și-a făcut treaba pentru că rezultatul obținut este unul uriaș. Atât pentru noi cât și pentru țara noastră. Sunt puncte aduse coeficientului de țară, ceea ce va face ca din sezonul viitor România să urce o categorie, cu echipe în Liga Europa și fără echipe în Cupa EHF. Minaur se bate în continuare pe trei fronturi și, momentan, are o medalie asigurată pentru finala europeană. Sigur că ne dorim să vină și cupa. Până atunci însă, mai sunt patru meciuri de campionat, unde avem șanse chiar la locul al doilea și Final Four-ul Cupei României, unde suntem alături de Dinamo, Constanța și Steaua. Adică tot cu “spuma”.

Sigur că nu merită să ne supărăm pentru că Digi una zis și alta a făcut, pentru că meciul a putut fi urmărit online. Deși este vorba, totuși, de o semifinală de cupă europeană. Însă României ia trofee pe bandă rulantă în sport, dar nu ne obosim noi să le ridicăm și rămân pe bandă. S-au lăudat cu nimic.

Alingsas HK – CS Minaur Baia Mare: 31-28 (10-10)
  • Estrad Alingsas Arena, 919 spectatori plătitori
  • Arbitri: Ozren Backovic și Mirko Palackovic (ambii din Slovenia). Delegat EHF: Cesar Castillo (Marea Britanie)
  • Aruncări de la 7m: 2-3 (transformate: 1-2; au ratat Blomgren / Csepreghi). Minute de eliminare:10-4
  • Alingsas: Rickard Frisk (15 intervenții), Emil Holmberg Schatzl (2 intervenții) – Daniel Blomgran 9, Jonathan Sandberg 5, Mathias Pedersen 5, Jesper Filen 4, Samuel Lindberg 2, Fredrik Hellgren 2, Rasmus Torbjornsson 1 (din 7m), Jacob Lundahl 1, Matthias Bach Moller 1, Niklas Barud 1, Albin Hagglund Juner, Hjalmar MacFie, Christoffer Thor. Oficiali: Michael Franzen, Dennis Sandberg, Kim Hermansson, Lena Lindqvist
  • CS Minaur: Anton Terekhov (9 intervenții), Barna Buzogany (o intervenție), Răzvan Pop – Călin Căbuț 8 (unul din 7m), Anderson Mollino da Silva 6, Stevan Vujovic 5, Stefan Vujic 3, Milan Kotrc 3 (unul din 7m), Tomas Cip 1, Lucas Sabou 1, Erik Pop 1, Alexandru Csepreghi, Tudor Buguleț, Robert Nagy, Gabriel Massuca Teca, Ștefan Huta. Oficiali: Alexandru Sabou, Adi Popovici, Raul Nistor.